Views: 123
Într-o lume în care conflictele nu se mai poartă doar pe câmpul de luptă, ci și în sfera ideologică, economică și informațională, confruntarea dintre atlantiști și eurasianiști capătă o importanță decisivă. Această dihotomie nu este nouă și a fost anticipată încă din secolul trecut de gânditori ca Jean Pârvulescu, un personaj enigmatic, ale cărui legături cu serviciile de informații internaționale și viziunile despre geopolitică ridică întrebări fundamentale despre locul României în acest conflict global.
Pe măsură ce țara noastră continuă să sprijine Ucraina împotriva agresiunii rusești și să urmeze strategia impusă de NATO și UE, apare o întrebare esențială: suntem jucători în acest război nevăzut sau doar o piesă pe tabla de șah a marilor puteri?
Atlantiști vs. Eurasieni: Un Conflict Multidimensional
Teoria lui Jean Pârvulescu despre confruntarea dintre atlantiști și eurasianiști nu este doar o analiză politică, ci o viziune profundă despre două modele civilizaționale incompatibile.
-
Atlantiștii, dominați de SUA, Marea Britanie și elitele globaliste, promovează o lume tehnocratică, bazată pe liberalism economic, supraveghere totală și hegemonie culturală. NATO și UE sunt văzute ca instrumente ale acestei dominații.
-
Eurasianiștii, în frunte cu Rusia și China, susțin un model bazat pe suveranitate, identitate națională și tradiție. Rusia lui Putin și China lui Xi Jinping sunt pilonii centrali ai acestui curent, încercând să creeze o lume multipolară care să contrabalanseze hegemonia occidentală.
În acest context, România, prinsă între cele două forțe, trebuie să își definească propria strategie. Însă, istoria ne arată că această alegere nu a fost niciodată a noastră, ci mai degrabă rezultatul presiunilor externe.
Jean Pârvulescu – Vizionar sau Spion Român?
Jean Pârvulescu nu era un simplu eseist și scriitor, ci un actor discret în culisele geopoliticii mondiale. Născut în România, dar stabilit în Franța, Pârvulescu a devenit o figură centrală în cercurile intelectuale europene, apropiindu-se de gânditori precum Alexandr Dughin, teoreticianul neo-eurasianismului rus, și de membri ai mișcărilor conservatoare din Franța.
Dar dincolo de fațada sa de intelectual, el pare să fi fost un agent de influență, infiltrat în diverse structuri politice și de informații. Indiciile sugerează că a fost un dublu sau chiar triplu agent, colaborând atât cu Franța și Rusia, cât și cu România.
Se spune că, în anii ’60-’70, Pârvulescu a fost folosit de Securitatea română pentru a furniza informații despre strategia occidentală și pentru a crea o punte între România și cercurile naționaliste europene. Această strategie a fost în concordanță cu politica externă a lui Nicolae Ceaușescu, care, deși oficial membru al blocului sovietic, a încercat să mențină o independență strategică față de Moscova.
Dar adevărata întrebare este: a acționat Pârvulescu doar ca agent de influență sau a fost unul dintre arhitecții unor planuri mai ample?
România: O Țară Captivă între Două Lumi
Astăzi, România este unul dintre principalii susținători ai Ucrainei, oferind sprijin logistic și militar împotriva Rusiei. De la livrările de echipamente până la găzduirea unor baze NATO, România s-a aliniat clar cu blocul atlantist.
Dar ce înseamnă acest lucru pe termen lung?
-
Ne transformăm într-un avanpost al NATO, expunându-ne riscului unei escaladări regionale.
-
Pierdem autonomia decizională, fiind nevoiți să urmăm politica impusă de Washington și Bruxelles.
-
Ne îndepărtăm de valorile noastre tradiționale, înlocuindu-le cu un model globalist care pune pe primul loc ideologiile progresiste în detrimentul identității naționale.
Dacă ar fi fost în viață, Jean Pârvulescu ar fi avertizat asupra acestui pericol. El vedea România nu ca un simplu satelit al Occidentului sau al Rusiei, ci ca un echilibru între cele două lumi, un pod între Europa și Eurasia.
Întoarcerea la Valorile Tradiționale – Singura Soluție
Dar cum putem ieși din acest impas?
În fața expansiunii tehnologiei de supraveghere, a controlului ideologic și a pierderii suveranității, singura cale viabilă pentru România este reîntoarcerea la valorile sale tradiționale.
-
Reconsolidarea identității naționale – educația trebuie să redevină un instrument de formare a unui caracter național puternic, nu un vehicul al globalismului.
-
Suveranitate economică – România trebuie să își valorifice resursele proprii, în loc să fie dependentă de corporațiile străine și de instituțiile financiare internaționale.
-
Diplomație echilibrată – în loc să fie un pion al NATO sau al Moscovei, România ar trebui să joace un rol de mediator, exact cum a făcut-o în epoca Ceaușescu.
-
Reconectarea cu spiritualitatea – fără o bază morală solidă, societatea devine o masă amorfă, ușor de manipulat de forțele externe.
Aceste principii nu sunt doar o utopie. Țări precum Ungaria și Turcia au reușit să își impună propria viziune, negociind atât cu Occidentul, cât și cu Rusia. De ce nu ar putea face și România același lucru?
Un Destin de Redefinit
Jean Pârvulescu nu a fost doar un visător, ci un strateg ascuns în umbra istoriei. Teoriile sale despre conflictul dintre atlantiști și eurasianiști s-au dovedit a fi incredibil de actuale, iar implicarea sa în jocurile geopolitice sugerează că România a avut, la un moment dat, o voce mai puternică decât se crede astăzi.
Însă, în loc să fim un actor activ pe scena geopolitică, România a devenit un simplu executant.
Întrebarea finală este: vom rămâne o provincie a globalismului sau vom redescoperi calea unei națiuni suverane?
Poate că răspunsul nu se află în strategiile impuse de marile puteri, ci în întoarcerea la esența românească autentică, la valorile care ne-au definit ca națiune timp de secole.
Astăzi, în fața unui viitor incert, singura certitudine este aceasta: doar regăsindu-ne rădăcinile vom putea supraviețui în lumea de mâine.
Pentru a putea furniza informații care nu apar în presa din România și mai ales Anchete și Investigații unice, care se concentrează pe obținerea de Rezultate Reale cu efect asupra Îmbunătățirii Vieții Poporului Român, avem nevoie de Sprijinul Vostru !
