Views: 92
Cadre Medicale sau Pericol Public? Scandalul Legării Copiilor Expune O Necesitate Uitată: Controlul Psihiatric al Personalului din Centrele Sociale
Cine sunt responsabilii și ce s-a întâmplat?
Un nou scandal cutremură sistemul de protecție a copilului din România, ridicând întrebări grave despre competența și echilibrul emoțional al personalului angajat în centrele sociale. La Centrul de Plasament „Casa Alexandra” din Slobozia, județul Ialomița, trei copii cu afecțiuni neuropsihice au fost găsiți legați cu sfoară de către angajați. Descoperirea a fost făcută de inspectorii Consiliului de Monitorizare și Autoritatea pentru Protecția Copilului, care au efectuat un control inopinat.
Deși responsabilii centrului au justificat abuzul prin „protejarea copiilor de automutilare”, realitatea din spatele acestor practici crude scoate la iveală lipsuri grave: insuficiența personalului calificat, ignorarea standardelor medicale și o indiferență periculoasă față de drepturile copiilor.
Când și cum a fost descoperită această atrocitate?
Incidentul a fost făcut public pe 1 aprilie 2025, când inspectorii au descins la centru și au documentat scene greu de imaginat: copii legați cu haine sau sfoară, fără supraveghere medicală și fără justificare legală. În loc să admită gravitatea situației, personalul a încercat să intimideze echipa de control, invocând nume grele din Parlament și Guvern pentru a descuraja investigația.
Mai grav, au fost descoperite multiple nereguli: un singur psiholog angajat pentru 16 copii, personal insuficient și angajați fără studii medicale adecvate. Cu toate acestea, conducerea DGASPC Ialomița a declarat că „face tot ce poate” pentru binele copiilor. Dar în ce lume „binele” înseamnă imobilizare forțată, fără supraveghere medicală?
De ce este aceasta o măsură aberantă și restrictivă?
În medicină, contenția mecanică (imobilizarea pacienților) este considerată o metodă de ultimă instanță, aplicată doar în situații extreme, strict reglementată de Legea sănătății mintale. În spitale, pacienții sunt monitorizați constant, li se verifică pulsul, tensiunea arterială, temperatura și li se administrează tratament corespunzător. În centrele de plasament, copiii sunt legați ca niște animale, fără vreo evaluare medicală.
Medicul psihiatru Claudiu Florian explică: „Contenția mecanică se aplică doar în reprize de 15 minute, cu reevaluare constantă. Pacientul trebuie supravegheat și asistat în permanență.” În contrast, la Slobozia, copiii erau lăsați imobilizați ore întregi, fără monitorizare, într-un abuz evident.
Mai mult, dr. Adrian Horga subliniază că în spital, contenția se aplică doar ca ultimă soluție, timp de maximum două ore, și numai în cazuri extreme de agresivitate sau automutilare severă. Angajații de la „Casa Alexandra” nu doar că au ignorat aceste reguli, dar au transformat o procedură medicală strictă într-o metodă abuzivă de control.
Cum s-a ajuns aici? Sistem defect sau personal nepregătit?
Potrivit medicului Adrian Horga, problema centrală este lipsa resurselor și a personalului calificat. „Angajații devin superficiali, exagerează procedurile și recurg la abuzuri. Depășiți de situație, se transformă din îngrijitori în agresori.” Această realitate sumbră ridică o întrebare urgentă: nu cumva unii dintre acești angajați au nevoie de o evaluare psihiatrică, înainte de a lucra cu copii vulnerabili?
În țări civilizate, personalul din centrele de plasament și azilele de bătrâni este supus unor teste psihologice periodice. În România, astfel de verificări sunt inexistente. Se angajează persoane fără vocație, fără empatie și, în unele cazuri, cu un comportament care frizează patologia.
Ce măsuri sunt necesare?
- Introducerea testelor psihologice și psihiatrice obligatorii pentru personalul din centrele sociale. Angajații care lucrează cu persoane vulnerabile trebuie să fie echilibrați emoțional și psihologic.
- Suplimentarea personalului și instruirea acestuia. Un singur psiholog la 16 copii cu probleme neuropsihice este insuficient.
- Crearea unor camere de siguranță antitraumatice. În loc de legarea copiilor, aceștia ar trebui să fie duși într-un mediu protejat, fără pericole de automutilare.
- Sancționarea drastică a abuzurilor. Cei care recurg la practici inumane trebuie să fie trași la răspundere penală.
Cine apără acești copii?
Statul român a eșuat în protejarea celor mai vulnerabili. Deși poliția a deschis dosare penale pentru rele tratamente aplicate minorului, delapidare și abuz în serviciu, există riscul ca, asemenea altor cazuri, scandalul să fie uitat, iar vinovații să scape nepedepsiți.
Singura soluție reală? Un control psihiatric obligatoriu al personalului din centrele sociale. Oameni cu dezechilibre emoționale și fără empatie nu au ce căuta într-un sistem care ar trebui să protejeze, nu să distrugă.
