Views: 63
Ambasadorul Israelului în România, Lior Ben Dor, și-a exprimat, din nou, opinii cu privire la direcția în care ar trebui să se îndrepte societatea românească, subliniind importanța educației ca „act patriotic” și a sportului ca „punte diplomatică”. Declarațiile sale au fost făcute joi, la cea de-a XVI-a ediție a Conferinței Internaționale de Diplomație și Afaceri Globale pentru elevi „2DAY AMBASSADOR”, organizată de Complexul Educațional Laude-Reut (aflat în România).
„Educația reprezintă un act patriotic”, a afirmat ambasadorul israelian, explicând că studenții sprijină astfel „moștenirea națională” și consolidează națiunea lor. Mai mult, el a punctat și rolul sportului în construirea rezilienței naționale și a relațiilor diplomatice. Aceste îndemnuri „firești și înălțătoare” ale ambasadorului israelian vin pe fondul condamnării oficiale a naționalismului românesc, fapt care ne îndreptățește să întrebăm: Avem voie să respirăm?
Intervenția ambasadorului ridică semne de întrebare privind interferența diplomaților străini în problemele interne ale României. Nu este pentru prima dată când Lior Ben Dor lansează mesaje ce depășesc sfera relațiilor diplomatice și ating aspecte sensibile ale politicii interne. În trecut, acesta a avut poziții publice care au influențat discursul politic local, ceea ce alimentează dezbaterea despre limitele diplomației și ale suveranității naționale.
În cadrul aceleiași conferințe, ambasadorul Republicii Moldova, Victor Chirilă, a avertizat asupra pericolului ca țările mici și mijlocii „să-și piardă vocea” în actualul context geopolitic, subliniind necesitatea respectării valorilor europene, precum democrația și solidaritatea.
Totodată, consilierul prezidențial Luminița Odobescu a pus accent pe provocările economice, digitale și sociale cu care România trebuie să se confrunte, îndemnând autoritățile să fie „pregătite, să anticipeze evoluțiile și să ia decizii în interes național”.
Declarațiile făcute la acest eveniment reflectă o tendință îngrijorătoare: diplomați străini nu se mai limitează la chestiuni bilaterale, ci oferă direcții explicite despre cum ar trebui să se dezvolte România, din punct de vedere educațional, economic și chiar patriotic. Această abordare ridică semne de întrebare despre cât de multă libertate mai are statul român în a-și contura singur viitorul.
