Views: 125
În ciuda promisiunilor grandioase și a zecilor de milioane aruncate în numele „inovației ecologice”, compania franceză Ynsect – specializată în producția de proteine din gândaci – se află în pragul falimentului, dovedind că viitorul alimentației umane nu e, totuși, în chitina crocantă. (n.r. cu tot cu balega de gândac)
Fabrica-fanion din apropierea orașului Amiens, o monstruozitate de 45.000 m² și 35 de metri înălțime, a fost inaugurată cu fast în 2021, fiind prezentată drept „cea mai mare fermă verticală din lume”. Dar, la doar patru ani distanță, clădirea uriașă zace într-un peisaj rural golit de speranțe, cu doar 104 angajați și o procedură de reorganizare juridică care prefigurează lichidarea totală.
Ceea ce trebuia să fie o revoluție în alimentație s-a dovedit a fi un experiment ratat. Gândacul Molitor, aclamat drept superaliment al viitorului, a ajuns să coste mai mult decât să hrănească, iar proteinele obținute din insecte nu și-au găsit locul nici în farfuriile oamenilor, nici în hrana animalelor.
Ynsect a reușit „performanța” de a consuma aproape 600 de milioane de euro, dar a produs, în 2022, o cifră de afaceri de doar 3,2 milioane – cu pierderi amețitoare de aproape 90 de milioane. În 2023, veniturile au crescut modest la 5,8 milioane, însă pierderile au rămas spectaculoase: 80 de milioane de euro. În realitate, primele camioane cu îngrășământ rezultat din excremente de gândaci au ieșit din fabrică abia în 2024, o întârziere care ridică semne serioase de întrebare despre viabilitatea întregului proiect.
Ridicolul nu este însă singura problemă. Proiectul este și profund nociv, nu doar pentru că promovează consumul de insecte într-un context nutrițional și cultural forțat, ci și pentru că deturnează fonduri publice imense de la sectoare realmente productive. Uniunea Europeană a investit 20 de milioane de euro, iar regiunea și administrația locală câte 770.000 – bani care, spun localnicii, „au fost aruncați pe fereastră, în gândaci”.
Pascal Fradcourt, președintele confederației IMM-urilor din Somme, este tranșant: „Când s-a pus prima piatră în 2020, toată lumea era acolo. Acum nu mai e nimeni. Nimic nu mai iese din fabrică. Agricultori, metalurgiști, prestatori de servicii… am membri cărora Ynsect le datorează sute de mii de euro”.
În ciuda discursului eco-futurist, compania nu a reușit decât să creeze o gaură neagră economică într-o regiune deja afectată de dezindustrializare. De altfel, fabrica a fost ridicată pe ruinele unei alte uzine închise – cea de la Whirlpool – iar unii dintre foștii angajați au fost relocați în „ferma de gândaci”. Promisiunea reconversiei ecologice s-a transformat într-o farsă biologică.
În prezent, conducerea companiei estimează că ar mai fi necesari cel puțin 130 de milioane de euro pentru supraviețuire, dar potențialii investitori au devenit tot mai sceptici. „Este dificil, deoarece piața de capital s-a reorientat către Inteligența Artificială”, a recunoscut un oficial al companiei – de parcă între AI și insecte ar fi fost vreodată o alegere firească.
Între timp, Tribunalul Comercial va susține luni o audiere decisivă, în urma căreia Ynsect ar putea intra în lichidare. O concluzie previzibilă pentru o aventură tehnologică în care visul „verde” a fost în realitate… maro, ca produsul de bază rezultat din această „fermitate verticală”: bălegarul de gândac.
