Views: 103
Într-o perioadă deja încărcată de incertitudini economice, Autoritatea Națională de Administrare Fiscală (ANAF) își întărește poziția de mare jucător pe piața fiscalității, dar nu tocmai cu intenții clare și precise. ANAF conform legii nu ar trebui să se „joace” în niciun fel.
Într-o practică recentă, ANAF a decis să ajusteze „din oficiu” dobânzile aplicate în cadrul împrumuturilor intra-grup, stabilind valoarea acestora în funcție de rata dobânzii de referință a Băncii Naționale a României (BNR). Un pas considerat incorect și chiar abuziv de către consultanții fiscali, care acuză această practică de încălcarea flagrantă a principiilor economice și fiscale, respectiv a legii Codului Fiscal.
Rata Dobânzii: Ca la „piață” sau un refugiu instituțional sau o comandă „secretă”?
În esență, problema ridicată de Camera Consultanților Fiscali (CCF) este simplă: rata dobânzii de referință a BNR nu poate fi utilizată ca valoare de piață pentru împrumuturile intra-grup. Acest lucru nu doar că contravine reglementărilor internaționale, dar creează un climat de nesiguranță și confuzie. CCF subliniază că nu există nicio prevedere legală care să susțină aplicarea ratei BNR pentru a înlocui prețurile de transfer corespunzătoare, iar inspectorii ANAF continuă să adopte această practică fără a se baza pe o analiză conformă cu principiile prețurilor de transfer, încălcând legea.
Problema Legală: Codul Fiscal și Prețurile de Transfer
Faptul că inspectorii ANAF fac ajustări „din oficiu” încalcă Codul fiscal și Liniile Directoare ale OCDE privind prețurile de transfer. Aceste norme impun analize detaliate ale fiecărei tranzacții intra-grup, bazându-se pe elemente fundamentale cum ar fi riscul de credit al debitorului, moneda în care se face împrumutul și garanțiile asociate. Rata BNR, în schimb, reflectă doar o valoare generică, necorespunzătoare pentru tranzacțiile specifice între entitățile afiliate.
Crearea unui Sistem Fiscal Confuz, ANAF adaugă la lege
Perpetuarea acestei practici nu doar că este nejustificată din punct de vedere economic, dar creează o imagine falsă pentru contribuabili. Ideea că documentarea valorii de piață a tranzacțiilor intra-grup ar fi inutilă este un mesaj periculos care poate afecta serios transparența fiscală. Fără o documentație adecvată și fără o corectă aplicare a principiilor fiscale, întregul sistem riscă să devină un teren fertil pentru conflicte și contestări în instanță.
ANAF: Ceva Mai Mult Decât Contabilitatea unei Bănci
Dacă ANAF ar fi o bancă, ar fi una care acordă împrumuturi din oficiu, impunând dobânzi fixate de BNR pentru toți clienții săi. Desigur, există o întrebare esențială în acest context: de ce nu s-au folosit metodele standardizate de calcul al dobânzii, care țin cont de condițiile economice specifice fiecărei tranzacții? Este ca și cum ai spune că toate tranzacțiile financiare dintr-o țară se fac la prețul unui McDonald’s, indiferent de valoarea reală sau riscurile implicate.
Excesul de Putere al ANAF: Între Interpretare și Abuz
Ce este mai grav, însă, este că ANAF își asumă un rol interpretativ prea larg, aplicând ajustări fiscale fără o justificare clară și fără a respecta etapele legale pentru stabilirea valorii de piață. Astfel, se creează un abuz al autorității fiscale, cu un impact negativ asupra contribuabililor. Riscurile de contestare și anulare a ajustărilor în instanță sunt foarte mari, dar acest lucru nu pare să oprească organele de control ale ANAF. Oare mai putem întreba dacă suportul ofițerilor detașați de la SRI la ANAF este încă valabil ?
O Clarificare Impusă de CCF
Camera Consultanților Fiscali nu a rămas nepăsătoare în fața acestui fenomen. Printr-o adresă trimisă Ministerului Finanțelor, CCF solicită o clarificare oficială și o revizuire a normelor interne, care să ofere un cadru clar pentru documentarea dobânzilor intra-grup. În acest context, nu este de mirare că mulți consultanți fiscali au ajuns la concluzia că ANAF, în loc să ajute, creează un haos legislativ.
ANAF, Între Pretenții și Realitate
În final, dacă ANAF ar renunța la acest exces de autoritate, iar birocrația fiscală ar înceta să fie „un joc de ghicitori” pentru contribuabili, poate am asista la o administrare fiscală mai echitabilă și mai predictibilă. Până atunci, însă, rămâne de văzut cât de mult va mai dura până când această abordare „din oficiu” va fi pusă la punct, iar ANAF va începe să se preocupe mai mult de conformitatea fiscală reală decât de a „ajusta” fără motiv dobânzile.
