Analiză – SUA și China: Cine apucă primul cheia de la poarta globalizării – Azi Panama

Views: 47

În 2018, președintele Chinei, Xi Jinping, și soția sa, Peng Liyuan, apăreau zâmbitori alături de fostul lider panamez Juan Carlos Varela și soția sa, Lorena Castillo, la ecluzele Cocoli din Canalul Panama (foto).
Varela a deschis larg ușa Chinei către Canalul Panama, susținând parteneriate comerciale sub pretextul „modernizării infrastructurii”. Realitatea? Primul cap de pod asiatic într-o zonă vitală pentru logistica globală. Evenimentul marca o etapă simbolică în extinderea influenței chineze în America Latină. Așadar sub pretextul cooperării economice, Beijingul se infiltra în nodurile strategice ale comerțului global. La câțiva ani distanță, SUA își reia poziția printr-un alt tip de ofensivă — una militară, de intelligence și  financiară, fără nicio intenție reală de protejare a suveranității panameze.

Un canal, două puteri, zero inocenți. Porturile Panama – Scena unui nou război rece

Fie că e vorba de steagul roșu cu cinci stele sau de cel cu 50, Canalul Panama nu este decât o piesă de şah într-un joc global fără milă pentru oamenii statelor vizate. Aparent, SUA acuză China că vrea să militarizeze logistica mondială. În realitate, ambele imperii joacă aceeași carte: putere prin economie, dominație prin infrastructură, control prin intelligence.

În martie 2025, conglomeratul Hutchison, cu sediul în Hong Kong, a decis să vândă porturile Balboa și Cristobal — două puncte strategice la ambele capete ale Canalului Panama — unui consorțiu condus de BlackRock Inc., una dintre cele mai influente companii de investiții americane. Această mutare nu este una pur economică, ci geopolitică: SUA își repoziționează hegemonia într-o regiune pe care a pierdut-o simbolic în 1999, când a predat canalul guvernului panamez.

Prin acest acord, BlackRock ajunge să controleze 43 de porturi în 23 de țări, inclusiv în Egipt, Olanda, Australia, Pakistan, dar mai ales în puncte de interes pentru comerțul militar și civil al SUA.

BlackRock – De la investiții la dominație militară

Prezentată adesea drept un fond de investiții neutru, BlackRock este mult mai mult: partener de lungă durată al Pentagonului și beneficiar direct al contractelor de securitate cibernetică, apărare și reconstrucție post-conflict. Divizia sa BlackRock Solutions furnizează sisteme de analiză financiară și intelligence, folosite inclusiv de Departamentul Apărării al SUA.

Această fuziune între interesul economic și cel militar transformă compania într-un instrument informal de politică externă. Departe de transparență democratică, BlackRock operează pe piețe fragile, în regimuri autoritare și în regiunile în care influența Chinei trebuia contracarată discret. Cu alte cuvinte, privatul a devenit stat, iar capitalismul american a căpătat uniformă.

China – Prezență discretă, dar constantă

Strategia Chinei este diferită. Printr-o rețea globală de investiții — adesea denumită „Noul Drum al Mătăsii” — Beijingul vizează controlul rutei comerciale globale. Porturile sunt doar o piesă. Ceea ce îngrijorează cu adevărat SUA este accesul la date sensibile și potențiala folosire duală a infrastructurilor: atât pentru nave comerciale, cât și pentru flote militare.

Cu toate că nu deține direct Canalul Panama, China a reușit să planteze suficiente „rădăcini” economice încât să exercite influență reală — în special prin CK Hutchison Holdings, cu capital din Hong Kong, dar supusă presiunii crescânde a legilor de securitate națională impuse de Beijing. Aparenta „independență” economică este, în realitate, o extensie strategică a Partidului Comunist Chinez.

Vizita lui Hegseth: pregătiri tăcute pentru confruntare

Sosirea secretarului Apărării al SUA, Pete Hegseth, în Panama, confirmă o schimbare de paradigmă: SUA își asumă o prezență militară directă în emisfera vestică, într-un moment în care China avansează tăcut prin contracte și infrastructură. Deși comunicatul oficial vorbește despre „consolidarea parteneriatelor regionale”, absența lui Hegseth de la summitul NATO și accentul pus pe cooperarea bilaterală cu Panama sugerează o repoziționare strategică clară.

În același timp, SUA transmit că Alianța Nord-Atlantică nu mai este un vehicul eficient pentru interesele sale globale. NATO devine un decor diplomatic, în timp ce operațiunile reale se mută în zone neoficiale și în parteneriate „ad-hoc”, controlate de entități private ca BlackRock, sau prin intermediul forțelor speciale americane, ca cele staționate la Eglin Air Force Base.

NATO – din garant al securității, la actor secundar

Declinul NATO este vizibil. Faptul că secretarul Apărării nu se deplasează la reuniunea Grupului Ramstein, dedicat sprijinului militar pentru Ucraina, dar că participă fizic la discuții în Panama, sugerează o redefinire a priorităților americane: Europa devine un teatru secundar, în timp ce America Latină, Africa și Indo-Pacificul devin principalele fronturi.

Această schimbare se face în afara cadrului NATO, iar deciziile majore sunt luate bilateral sau prin structuri paralele. BlackRock și alți giganți financiari devin pilonii noii ordini internaționale – ordine fără voturi democratice, fără transparență, fără responsabilitate față de cetățeni.

Două imperii, aceeași obsesie – controlul global

Atât SUA, cât și China urmăresc același scop: supremația mondială. Diferențele de stil nu sunt diferențe de intenție. Unul mizează pe puterea financiară, celălalt pe parteneriatele de infrastructură. Ambele ignoră suveranitatea statelor mici și le transformă în pioni pe tabla unei confruntări globale.

Panama devine simbolul acestei noi ordini: nici liberă, nici neutră, ci colonizată economic de China și reocupată strategic de SUA. Canalul nu mai este doar o cale navigabilă – este o fereastră spre viitorul unui glob controlat de imperii financiare și militare, nu de națiuni.

Pentru aprofundarea analizei de mai sus introducem o sinteză de tip cronologie a celor mai importante evenimente militare, economice și politice din lupta pentru Panama

Influența militară – când trupele nu sunt necesare, vin agenții și sateliții

Statele Unite:

• Au controlat Canalul Panama din 1904 până în 1999, când tratatul Torrijos-Carter a transferat canalul statului Panama.

• Pete Hegseth, noul secretar american al Apărării, vizitează Panama în loc să meargă la reuniunea NATO. Mesajul? „Ne interesează mai mult curtea din spate decât bătaia din Estul Europei.”

• Grupul Forțelor Speciale 7 și alte unități americane rămân active în America Centrală.

„Am construit canalul. Ne aparține!” – Donald Trump, 2024.

China:

• Deși nu deține Canalul, China și-a plasat strategic un pion: CK Hutchison Holdings, operator al porturilor Balboa și Cristobal.

• Acestea sunt poarta de intrare și ieșire din canal – puncte critice de observare pentru mișcările navale.

„Porturile adânci permit inclusiv acostarea submarinelor. SUA nu se tem de comerț, ci de radare mascate în macarale.” – Benjamin Creutzfeldt, Univ. Leipzig.

Influența economică – investiții toxice

China:

• A înlocuit Taiwanul ca partener oficial al Panama în 2017.

• Investiții de peste 4 miliarde $ în infrastructură: poduri, căi ferate, parcuri industriale.

• Dar și acces indirect la date comerciale sensibile: trasee, volume, tipuri de mărfuri, inclusiv rute ale navelor NATO.

SUA și BlackRock:

• În martie 2025, CK Hutchison a vândut porturile cheie din Panama către un consorțiu cu sprijinul BlackRock Inc.

• BlackRock controlează acum 43 de porturi în 23 de țări. Asta înseamnă:

  • Olanda, Egipt, Australia, Pakistan, și bineînțeles, capetele Canalului Panama.

  • Infrastructură civilă cu potențial dual-use (civil + militar).

„Nu este o naționalizare. E o privatizare sub steagul nostru.” – Oficial american sub acoperirea anonimatului, Reuters.

Influența politică – suveranitate de fațadă

Panama:

• Președintele actual, José Raúl Mulino, declară că „Canalul aparține Panamei și va aparține mereu Panamei”.

• Realitatea? China deține datele, SUA deține granițele.

Statele Unite:

• Marco Rubio, noul Secretar de Stat, afirmă:

„China nu are suveranitate asupra canalului, dar are capacitatea să îl transforme într-o armă geopolitică.”

China:

• Nu neagă interesul. Îl maschează sub termenul de dezvoltare mutuală.

Cronologie strategică