Views: 18
BELGRAD – Sistemul judiciar din Serbia este în plină criză după ce, începând cu 7 aprilie, peste 100 de instituții judiciare din întreaga țară au declanșat o grevă de avertisment de trei zile. Mișcarea, organizată de Uniunea Autorităților Judiciare, denunță condițiile materiale precare ale personalului din instanțe și parchete și vine ca o reacție la refuzul guvernului de a implementa cereri fundamentale: majorarea salariilor cu 20%, mese calde pentru angajați și plata concediului de odihnă.
Instituții paralizate în marile orașe
În Belgrad, cele mai mari instanțe, inclusiv a treia și a doua instanță de bază, au intrat în suspendare completă. Grefierii, registratorii, personalul auxiliar și o parte din echipele juridice au întrerupt activitatea. La Înalta Curte din Belgrad, registratorii civili și penali, precum și birourile de stare civilă, sunt în grevă.
Situația este similară în Niș, Novi Sad, Kraljevo, Pirot, Loznica, Zaječar, Požega și alte orașe din țară, unde procentul angajaților în grevă depășește adesea 60-70%, afectând grav activitatea de zi cu zi a justiției.
Reacția guvernului: tăcere oficială, presiune neoficială
Până la această oră, guvernul sârb nu a emis un comunicat oficial cu privire la revendicările protestatarilor. Surse sindicale susțin însă că presiuni au fost exercitate asupra angajaților pentru a renunța la grevă, iar negocierile formale au fost amânate, semn al lipsei de voință politică de a trata serios criza.
Liderii Uniunii Autorităților Judiciare au avertizat că, în lipsa unui răspuns până la finalul celor trei zile de protest, se va trece la o grevă generală nelimitată, care ar putea bloca complet sistemul de justiție din Serbia.
Un semnal regional: justiția, între ignoranță politică și rezistență sindicală
Într-un raport recent, Rețeaua Europeană a Consiliilor Judiciare (ENCJ) avertizează că statele membre care subminează sau ignoră nevoile funcționale ale sistemului judiciar riscă să compromită statul de drept și dreptul cetățenilor la un proces echitabil.
Atât în Serbia, cât și în Polonia, și chiar în Franța, unde judecătorii au protestat recent pentru lipsa de personal și bugete insuficiente, se conturează un model periculos: justiția este tratată ca o funcție de avarie, nu ca un pilon fundamental al democrației.
În loc de reforme consistente și investiții în personal, guvernele apelează fie la tăcere strategică, fie la măsuri represive, în speranța că protestele vor dispărea de la sine. În realitate, însă, aceste tensiuni acumulate riscă să devină sistemice, afectând nu doar calitatea actului de justiție, ci și încrederea publică în statul de drept.
