Views: 152
Într-o societate democratică, libertatea de exprimare și dreptul la informare sunt pilonii fundamentali ai funcționării sănătoase a statului de drept. Cu toate acestea, recentele inițiative legislative din România ridică semne de întrebare cu privire la direcția în care ne îndreptăm.
Analizând Ordonanța de Urgență nr. 155/2024 care se referă și la spațiul cibernetic național civil (adică ce faci tu pe rețelele de socializare și nu numai) și proiectele de lege PL-x nr. 5/2025 și PL-x nr. 6/2025, observăm o tendință alarmantă spre restrângerea drepturilor fundamentale, sub pretextul securității naționale.
Securitate Cibernetică sau Cenzură Mascată? Definiții Ambigue și Posibile Abuzuri
Publicată în Monitorul Oficial nr. 1332 din 31 decembrie 2024, această ordonanță urmărește instituirea unui cadru pentru securitatea cibernetică a rețelelor și sistemelor informatice din spațiul cibernetic național civil. Deși obiectivul declarat este protejarea infrastructurilor critice, formulările vagi permit interpretări abuzive.
Un exemplu îngrijorător este și articolul care conferă autorităților dreptul de a monitoriza și intercepta comunicațiile electronice fără un mandat judecătoresc clar. Această „ambiguitate” deschide calea către supravegherea generalizată a cetățenilor, încălcând principiile democratice și dreptul la viață privată.
Se introduc termeni precum „conținut ilegal” și „amenințare la adresa securității naționale” fără a oferi definiții clare. Această lipsă de precizie permite autorităților să interpreteze subiectiv ce constituie o amenințare, facilitând astfel cenzura și restrângerea libertății de exprimare.
Mai mult, legea prevede sancțiuni severe sub formă de amenzi de la 1.000 de lei până la 10.000.000 de euro (!!!-Capitolul IX Sancțiuni) pentru neconformarea entităților indicate și răspândirea de informații considerate periculoase, fără a stabili criterii obiective pentru evaluarea acestora.
Astfel, orice opinie contrară narativului oficial poate fi suprimată sub pretextul protejării securității naționale. Sancțiunile pot fi „evaluate” după bunul plac și pot deveni infracțiuni care să ducă la condamnări penale, conform aceleași legi.
Extinderea Puterilor Serviciilor Secrete și Militarizarea spațiului aerian civil
Acest OUG 155/2024 extinde atribuțiile serviciilor de informații, permițându-le să acționeze fără un control judiciar adecvat. Se instituie posibilitatea efectuării de percheziții și supravegheri fără mandat, sub justificarea prevenirii actelor teroriste.
Măsurile de mai sus încalcă principiul separației puterilor în stat și deschide calea către abuzuri grave, transformând România într-un stat polițienesc în care drepturile individuale sunt subordonate intereselor opace ale serviciilor secrete.
Dacă adaugăm PL-x nr. 6/2025 care modifică și completează Legea nr. 257/2001 privind controlul activităților aeriene, oferind armatei un rol activ în controlul și blocarea spațiului aerian național, inclusiv în scopuri non-militare, tabloul dictaturii este și mai clar.
Conform articolului 2, spațiul aerian poate fi:
„restricționat, interzis sau controlat temporar prin dispoziție militară […] în situații de urgență, conflicte sau în scopul apărării intereselor naționale.”
Avertisment: Nu se menționează clar ce se înțelege prin „interese naționale” — interpretabil politic.
Mai grav, articolul 4 permite:
„utilizarea forței armate în scopul restabilirii controlului asupra spațiului aerian”.
Interpretare: Într-un protest, dacă sunt ridicate drone sau echipamente de transmisie, armata poate interveni, sub pretextul restabilirii ordinii.
Legalizarea „operațiunilor speciale” militare interne
Fiindcă trebuia să se bazeze și pe armată, nu doar pe servicii, jandarmerie și poliție, în acțiunile îndreptate împotriva propriului popor, care plătește această dictatură și la propriu și la figurat, au găsit politicienii noștrii anti-Rusia fix soluția rusească: „operațiunile speciale”.
Vă aduceți aminte cum a început războiul ruso-ucrainean sub deviza „operațiunilor speciale” și chiar dacă acolo există niște argumente, acceptate chiar și de SUA într-un final, la noi e absolut dictatorial ce vor acești politruci autohtoni.
Acest proiect, PL-x nr. 5/2025, redefinește conceptele de „operațiuni speciale”, „capacitate de reacție militară” și „forțe de intervenție rapidă”, fără a le ancora strict în context extern sau de apărare teritorială. Dimpotrivă:
„operațiuni speciale pot fi desfășurate în orice zonă a teritoriului național, în condițiile stabilite prin ordin al CSAT, fără aprobarea Parlamentului.”
Aceasta înseamnă că executivul poate desfășura forțe speciale împotriva cetățenilor, fără control democratic.
Articolul 8 permite explicit:
„coordonarea forțelor militare și de informații în scopul neutralizării unor acțiuni ostile în plan intern”.
Cuvinte ambigue precum „ostilitate”, „perturbare a ordinii publice” sau „amenințare hibridă” pot fi aplicate oricărui grup de protestatari, activiști sau jurnaliști incomozi.
Analiza actorilor politici implicați și a comenzilor externe:
Adoptarea celor trei acte normative nu este un proces izolat sau accidental. Aceste inițiative sunt parte a unui proiect coerent de reconfigurare autoritară a statului, girat de o alianță internă de putere și presiuni externe vizibile.
Actorii politici interni principali
Președinția și CSAT
-
Sub coordonarea președintelui Klaus Iohannis și sub atenta îndrumare a interimarului Ilie Bolojan, CSAT a fost transformat într-un centru de comandă discret al militarizării politicii interne.
-
Legile propuse includ formulări precum „la decizia CSAT”, ceea ce înseamnă extragerea din circuitul democratic parlamentar a unor decizii cruciale.
Guvernul Ciolacu
-
Guvernul este executantul docil al acestor politici, operând prin ordonanțe de urgență și asumări rapide, fără consultări publice.
-
Ministrul Apărării și cel de Interne sunt direct implicați în redactarea proiectelor privind „operațiunile speciale”.
Parlamentul – o mașină de vot
-
Comisiile pentru apărare și IT&C din Camera Deputaților și Senat au dat avize favorabile fără obiecții substanțiale, ceea ce indică un consens politic suspect între PSD, PNL și UDMR pe aceste teme.
Influențe externe: NATO, SUA, UE
NATO – militarizarea sub pretextul interoperabilității
-
Legile menționează constant „alinierea la standardele NATO”. În realitate, este vorba de subordonarea structurii civile față de comandamentele militare NATO.
-
Se fac trimiteri directe la „intervenții comune” și „exerciții integrate”, ceea ce permite desfășurarea de operațiuni pe teritoriul național fără dezbatere publică.
SUA – prin Departamentul de Stat și Ambasada la București
-
De ani de zile, SUA presează România să adopte „legi ale securității cibernetice” care oferă acces aliat la infrastructura digitală și telecomunicații, prin companii agreate (vezi cazul Huawei și condiționările G5).
-
Strategiile de combatere a „dezinformării rusești” servesc ca pretext pentru cenzura internă, inclusiv asupra jurnaliștilor independenți.
Uniunea Europeană – duplicitară
-
Oficial, UE promovează statul de drept. În practică, finanțează „programe de reziliență informatică” care se suprapun exact peste infrastructura de supraveghere creată de aceste legi.
-
Unele reglementări europene precum Digital Services Act sunt invocate pentru justificarea măsurilor de „curățare a conținutului periculos”, dar în România sunt aplicate selectiv și abuziv.
Dictatura Orweliană în trei acte
Aceste trei legi creează, în ansamblu, un sistem de control total al populației prin:
-
militarizarea spațiului public;
-
supravegherea comunicațiilor;
-
redefinirea libertății ca „amenințare la securitatea națională”.
România, experiment de control hibrid
Aceste legi nu sunt doar produse ale unor lideri locali autoritari. Ele reflectă o convergență periculoasă între interesele elitei politice interne și directivele strategice ale actorilor transnaționali, care văd în România un poligon de testare pentru politici de control digital, militar și informațional.
Risc major: sub pretextul „securității colective”, România devine un stat în care cetățeanul nu mai este protejat de lege, ci suspect permanent în fața unei puteri tot mai militarizate.
Toate acestea sunt implementate fără consultare publică autentică, fără dezbatere democratică reală și cu viteză suspectă — exact cum funcționează orice sistem autoritar care nu mai dă socoteală poporului.
Adoptarea acestor trei acte normative semnalează o alunecare periculoasă spre un regim autoritar, în care libertatea de exprimare este suprimată, iar drepturile fundamentale sunt încălcate sub pretextul securității naționale.
Este esențial ca societatea civilă, organizațiile non-guvernamentale și cetățenii să se opună acestor derapaje legislative care amenință însăși esența democrației, libertatea și chiar viața fiecăruia. În absența unei reacții ferme, riscăm să ne trezim într-o realitate orwelliană, unde adevărul este dictat de cei aflați la putere, iar vocea opoziției este redusă la tăcere.
