Views: 25
Victor Ponta, fost premier și actual candidat la alegerile prezidențiale din mai, a făcut recent o declarație care ar trebui să declanșeze nu doar controverse, ci anchete penale și o serioasă dezbatere națională. Într-un podcast difuzat miercuri, Ponta a afirmat cu seninătate că a ordonat inundarea unor sate românești în 2014 pentru a salva Belgradul de la inundații, iar drept „recunoștință”, a primit cetățenia sârbă.
Sub sloganul ipocrit „România pe primul loc!”, Ponta recunoaște de fapt că a pus Serbia pe primul loc, în dauna cetățenilor români. „Am dat eu ordin să se deschidă barajul de la Porțile de Fier… s-au inundat sate românești… dar am dat despăgubiri repede”, povestește nonșalant fostul prim-ministru. Totul, evident, în afara oricărui control democratic, fără informarea presei sau consultarea populației afectate.
Afirmația nu este doar scandalos de cinică. Ea ridică suspiciuni serioase de trădare și atentat la siguranța națională, întrucât presupune intervenții asupra infrastructurii strategice ale statului român, în favoarea unui stat străin, fără transparență, fără aprobare parlamentară și, mai grav, cu dispreț suveran pentru propriul popor.
Este greu de spus ce este mai grav: faptul că Victor Ponta recunoaște cu mândrie această decizie, sau faptul că nimeni din instituțiile de forță nu a reacționat public, până acum. Să nu uităm că Porțile de Fier reprezintă un obiectiv energetic major și parte a sistemului național de apărare civilă și economică.
În contextul în care Victor Ponta face aceste „dezvăluiri” fix în campania electorală, ridicându-și singur statuie de „salvator regional”, nu putem să nu ne întrebăm: ce altceva ascunde această mărturisire? Ce alte relații sau interese transfrontaliere l-au determinat să se considere mai aproape de Belgrad decât de București?
Liviu Dragnea a punctat o realitate ignorată de mulți: „Dacă pentru tine nu contează românii, nu ai ce căuta la Cotroceni.” Iar cetățenia sârbă – în condițiile unei posibile condamnări – nu e decât planul de rezervă al unui om care pare dispus să sacrifice totul, cu excepția propriei imagini și libertăți.
Într-o Românie inundată de corupție, tăcere și duplicitarism, cazul Ponta trebuie să fie un semnal de alarmă. Pentru că, dacă un om poate spune în direct că a dat ordin să fie afectate sate românești pentru a salva o capitală străină și încă mai pretinde că merită să conducă această țară, înseamnă că suntem deja prea adânc sub ape tulburi.
