Exercițiul Polaris – pandemie în regim demo, cu regie OMS și spectatori forțați

Views: 113

GENEVA / BRUXELLES – Într-un nou act de transparență simulată și cooperare regizată, Organizația Mondială a Sănătății (OMS) a orchestrat, săptămâna trecută, Exercițiul Polaris – o simulare pandemică de două zile ce a reunit 350 de „grupuri de urgență” și oficiali sanitari din peste 15 țări, în ceea ce este promovat drept „o demonstrație a capacității globale de reacție”.

Desfășurat la Centrul de Conferințe de la Geneva, exercițiul și-a propus să testeze Corpul Global de Urgență în Sănătate (GHEC), un nou mecanism de control „coordonat” al viitoarelor pandemii. Sau, cum ar spune criticii mai puțin diplomați: o altă verigă în lanțul de bio-supraveghere în formare.

OMS: mai puțin despre virus, mai mult despre infrastructura de control

Conform datelor publice ale OMS, Polaris a simulat o pandemie cauzată de un virus fictiv, cu răspândire rapidă globală. Oficial, scopul a fost testarea cooperării internaționale și a capacității de răspuns medical rapid. Neoficial – și mult mai vizibil – exercițiul pare să fi testat reziliența populațiilor la coordonare tehnocratică și obediență sanitară, în fața unei narațiuni centralizate.

Cu limbajul familiar al „solidarității globale”, Dr. Tedros Adhanom Ghebreyesus, directorul general OMS, a declarat că Polaris „demonstrează că cooperarea globală nu este doar posibilă, ci esențială.”
O frază perfect rotundă, ideală pentru un banner, dar complet vidă de implicațiile reale privind deciziile netransparente și mecanismele impuse de sus în jos.

Participanți mulți, întrebări puține

Țările implicate în acest show de bio-repetiție includ: Canada, Germania, Danemarca, Etiopia, Nepal, Pakistan, Ucraina, Mozambic și altele – un amestec eterogen de democrații și regimuri autoritare, care totuși împărtășesc un element comun: lipsa consultării publice privind participarea la astfel de simulări suprastatale.

La eveniment au participat și organizații ca Africa CDC, European CDC, UNICEF, OMS, IFRC și Rețeaua globală de alertă la focare. Un cerc destul de închis, dar auto-desemnat ca „global”.

Simulări cu istoric dubios și timing perfect

Polaris vine pe fundalul unor „coincidențe” istorice greu de ignorat: în octombrie 2019, cu puțin înaintea apariției COVID-19, Evenimentul 201 (organizat de Johns Hopkins, WEF și Fundația Gates) a simulat un scenariu pandemic aproape identic cu realitatea ce a urmat.

Acum, în 2025, în timp ce administrația Biden agita spectrul unei pandemii de gripă aviară, OMS pare să-și pregătească decorul și actorii pentru următorul episod – doar că de data asta, lumea e mai atentă.

„Exerciții de pregătire” sau scenarii preambalate?

Criticii, printre care cercetători independenți și jurnaliști precum Jon Fleetwood, atrag atenția că astfel de exerciții nu sunt simple repetiții, ci fac parte dintr-o strategie de instalare a unui aparat de control sanitar global, cu vaccinuri experimentale, stări de urgență perpetue și o redefinire a autonomiei personale sub pretextul sănătății publice.

Dr. Mike Ryan, director al programului OMS pentru urgențe, a spus:

„Polaris a arătat ce e posibil atunci când țările operează cu urgență și unitate.”

Dar exact acest „ce e posibil” – în lipsa unui proces democratic real și a transparenței decizionale – este ceea ce îngrijorează tot mai multe voci independente.

Adevărata amenințare: nu virusul, ci cine are voie să-l declare

Din lecțiile COVID-19, rămâne clar: pericolul nu e doar biologic, ci mai ales politic. OMS, cu influențe masive din partea marilor companii farmaceutice și guverne autoritare, poate deveni – sub masca „protecției” – un centru de putere netransparent, care redefinește libertăți în funcție de „scenarii simulate”.