Views: 1
Într-un climat global marcat de instabilitate și tensiuni geopolitice, Asia mizează pe cooperare pentru a menține creșterea economică și stabilitatea regională. Cu toate acestea, dependența de proiectele mari de infrastructură și de interconectarea globală ridică întrebări despre sustenabilitatea pe termen lung.
Progresele remarcabile au fost realizate în ultimele decenii, fiind accelerate în ultimii trei ani, odată cu implementarea Parteneriatului Economic Regional Cuprinzător (RCEP) și negocierile finalizate în 2024 privind Zona de Liber Schimb China-ASEAN 3.0.
Proiectele de cooperare sunt concentrate în regiunea Asia de Sud-Est, cu exemple notabile precum linia feroviară din Malaezia și Zona Economică Specială Sihanoukville din Cambodgia. Aceste inițiative pun accent pe conectivitatea regională și integrarea economică, consolidând legăturile dintre China și ASEAN.
Într-o lume afectată de protecționism și unilateralism, Asia încearcă să promoveze o alternativă bazată pe comerț liber, conectivitate și multilateralism. Regiunea își propune să devină un model de creștere sustenabilă, însă acest obiectiv este umbrit de tensiunile crescânde și de riscurile legate de instabilitatea globală.
Proiectele de infrastructură transfrontalieră și integrarea piețelor sunt susținute prin Inițiativa Belt and Road (BRI), care aliniază strategiile de dezvoltare ale țărilor ASEAN cu obiectivele Chinei. RCEP, care include 30% din PIB-ul global, stimulează comerțul intra-regional și creează milioane de locuri de muncă.
Cu toate acestea, dependența crescută de această rețea economică complexă poate expune Asia riscurilor externe. Instabilitatea geopolitică, fragilitatea lanțurilor de aprovizionare globale și presiunile economice cresc riscul unor dezechilibre care ar putea afecta întreaga regiune.
Asia, deși oferă o soluție regională la provocările globale, trebuie să își reevalueze strategiile pentru a reduce vulnerabilitățile asociate unei interconectări economice extinse.
