Views: 10
Sebastian Burduja, ministrul Energiei din România, este inițiatorul unei noi scheme de ajutor de stat, cu un buget anual de 150 de milioane de euro, destinată industriei energointensive. Această inițiativă face parte dintr-un program mai amplu, cu un buget total de 578,4 milioane de euro, care se va derula până în 2031, sub rezerva aprobării Comisiei Europene .
Programul vizează acordarea de sprijin financiar operatorilor economici din sectoare industriale cu consum energetic ridicat, precum oțel, ciment, petrol, gaze naturale și producția de energie. Scopul declarat este de a susține competitivitatea și sustenabilitatea acestor industrii .
Schema de ajutor de stat a fost anunțată recent și este planificată să se desfășoare până la 31 decembrie 2031, cu condiția aprobării de către Comisia Europeană .
Conform declarațiilor oficiale, scopul principal al programului este de a sprijini industria românească prin măsuri care asigură competitivitatea și sustenabilitatea, în contextul tranziției energetice și al reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră .
Ajutorul de stat se acordă sub forma unei scheme de sprijin, cu un buget anual de 150 de milioane de euro, distribuit în două tranșe anuale. Beneficiarii eligibili sunt operatorii economici din industriile energointensive, iar schema este supusă aprobării Comisiei Europene .
Deși scopul declarat al programului este sprijinirea industriei și tranziția energetică, există preocupări legate de transparența și eficiența alocării fondurilor. Criticii susțin că fără criterii clare de selecție și monitorizare, există riscul ca fondurile să fie direcționate către entități care nu contribuie semnificativ la obiectivele de mediu sau care au influență politică.
Un aspect mai subtil: Sebastian Burduja are legături academice și profesionale puternice în SUA și Occident (Harvard, Banca Mondială etc.). Nu e nimic greșit în asta, dar:
❗ Proiectele din energie pot fi gândite să servească și interesele unor companii sau agende strategice externe – cum ar fi accesul preferențial la rețeaua energetică românească, sau impunerea unor soluții tehnologice doar pentru că vin „din Vest”, fără a fi cele mai eficiente pentru România.
Favorizarea anumitor companii „prietene”
Programele de tipul acesta – cu sume uriașe, cum este cazul celor 150 de milioane de euro – ridică întotdeauna suspiciuni legate de clientelism politic. Deși oficial vorbim de o „ofertare concurențială”, există riscul ca:
- Regulile jocului să fie scrise pentru un anumit tip de firmă (cele deja în contact cu ministerul);
- Termenele, condițiile sau grilele de punctaj să fie alese astfel încât să excludă companiile mai mici și să avantajeze „băieții deștepți”;
- Finanțarea să ajungă la firme de casă ale partidelor sau la multinaționale cu legături politice.
De ce nu s-a creat o platformă complet transparentă în timp real pentru urmărirea procesului de selecție și implementare?
Lipsa de transparență reală
Deși oficial documentele au fost puse în consultare publică, procesul a fost tehnic, grăbit și prea puțin accesibil pentru societatea civilă reală sau companiile mici.
➡️ Indiciu de opacitate: Când consultările publice sunt scurte, slab promovate și fără urmări reale, e un semn că cineva vrea doar să „bifeze” transparența, nu să o aplice cu adevărat.
Redirecționarea fondurilor spre proiecte „de vitrină”
Există riscul ca o mare parte din fonduri să se ducă pe:
- proiecte „de PR” (care dau bine în media, dar nu au impact real);
- consultanță și studii de fezabilitate scumpe;
- tehnologii ineficiente sau deja depășite, promovate de firme cu relații politice, nu pe baza meritelor tehnice.
Să nu uitam că , Sebastian Burduja:
-
Este fiul unui om legat de cel mai mare scandal financiar post-‘89;
-
A fost susținut de rețele de influență din diaspora și de anumite cercuri de afaceri cu interese în România;
-
Stilul lui tehnocrat și pro-occidental poate fi și un paravan pentru promovarea unor interese globale sau corporatiste, dacă nu este dublat de transparență.
