Views: 47
Într-o Românie sufocată de regimul comunist, în care Biserica Ortodoxă era tolerată doar în măsura în care nu deranja ideologic, un tânăr preot cu har și curaj avea să schimbe destinul unei întregi comunități. Părintele Nicolae Tănase, hirotonit în 1979, a început misiunea sa pastorală în satul Valea Plopului, județul Prahova, iar mai târziu și în satul vecin, Valea Screzii.
O biserică ridicată sub supravegherea Securității
În anii ’80, în plin comunism, părintele Tănase a reușit să ridice o biserică nouă, un gest considerat pe atunci aproape imposibil, în condițiile în care autoritățile descurajau, chiar obstrucționau, construcția de lăcașe de cult. Construcția a fost făcută cu eforturi locale, sub discreta dar constantă presiune a autorităților. Într-o mărturie din 2009, părintele spunea:
„Nu aveam autorizație de construcție. Lucrau oameni din sat pe furiș, noaptea, iar ziua ne rugam să nu fim opriți de miliție.”
Pro Vita – Pentru viață, nu doar pentru supraviețuire
După Revoluția din 1989, părintele Tănase a văzut cu ochii lui cum libertatea adusă de democrație a venit la pachet cu deznădejdea, avorturile masive și destrămarea familiilor. În 1994, inspirat de credință și durere, a înființat Asociația Pro Vita Pentru Născuți și Nenăscuți, o structură juridică menită să sprijine concret femeile în criză de sarcină, copiii orfani, abandonați sau ai străzii.
Date concrete despre activitatea Pro Vita:
-
Peste 600 de copii au fost îngrijiți simultan în cele două sate (Valea Plopului și Valea Screzii) în perioada 2000–2015.
-
În total, peste 4.000 de persoane (copii, tineri, mame, familii întregi) au beneficiat de ajutor în diverse forme până în prezent, potrivit datelor din rapoartele anuale ale asociației.
-
Proiectul funcționează exclusiv din donații private și sponsorizări, în special de la persoane fizice din România și diaspora, dar și din partea unor ONG-uri internaționale cu valori creștine (ex. Human Life International).
-
În anul 2018, bugetul anual declarat al Pro Vita a fost de aproximativ 300.000 euro, potrivit datelor fiscale din portalul Ministerului Finanțelor Publice.
O comunitate cu structuri funcționale: de la brutărie la dispensar
În satul Valea Screzii, părintele a construit, cu ajutorul voluntarilor și al oamenilor de bună credință, o mică așezare socială care include:
-
Locuințe modulare și case pentru copii și familii;
-
Un dispensar medical, cu personal voluntar, medici și asistenți veniți periodic din Ploiești sau București;
-
O brutărie care asigură pâinea zilnică pentru comunitate;
-
O biserică, unde se oficiază slujbe zilnice;
-
Un staul pentru animale, necesar auto-susținerii în alimentație.
Un exemplu notabil este povestea familiei Popa, care, în 1999, a fost salvată de la descompunere socială: mama era în pragul sinuciderii, tatăl dispărut, iar cei patru copii – abandonați. Astăzi, doi dintre acești copii sunt studenți la medicină și la teologie, susținuți financiar și emoțional de comunitate și de părintele Tănase.
Copiii salvați – azi salvatori
În mod remarcabil, mulți dintre copiii crescuți în această comunitate au rămas în apropiere, devenind ei înșiși educatori, preoți, muncitori și voluntari în rețeaua Pro Vita. Unii au plecat la orașe mari sau în străinătate, dar continuă să sprijine proiectul cu donații sau voluntariat.
„Noi nu am făcut o afacere, ci o familie extinsă. Copiii au fost iubiți, nu doar hrăniți.” – spunea părintele în cadrul unei conferințe în 2017.
Recunoaștere națională și internațională
De-a lungul anilor, părintele Nicolae Tănase a fost invitat să vorbească la conferințe internaționale despre apărarea vieții. De asemenea:
-
A fost decorat în 2003 cu Ordinul „Meritul pentru Învățământ” în grad de Cavaler, pentru activitatea educațională neoficială în rândul tinerilor.
-
În 2019, a primit Diploma de Excelență a Patriarhiei Române pentru contribuția la sprijinirea familiei creștine.
-
A fost invitat în Parlamentele din Polonia și Ungaria, unde a susținut cauza demografiei și protejării mamei și copilului.
Un far de lumină într-o lume tulburată
Părintele Nicolae Tănase este un exemplu viu de păstor care nu doar predică, ci și acționează. Într-o societate care își caută repere, el a devenit un simbol al coerenței dintre cuvânt și faptă, între credință și milostenie concretă. A ridicat biserici, dar mai ales a zidit suflete, iar munca sa continuă – umil, fără pretenții, dar cu rezultate care dovedesc că, atunci când există dragoste, nimic nu e imposibil.
Un comentariu
In sfarsit si o veste buna dintr-o lume normala, care dovedeste ca omul sfinteste locul. O oaza de normalitate intr-o lume nebuna. Felicitari si multumiri pentru ca atatea suflete si-au gasit sprijinul in cele mai dificile momente din viata, si au reusit sa treaca peste necazuri si sa creasca frumos.