Views: 11
O decizie luată de Primăria orașului Salcea, județul Suceava, a declanșat un val de indignare printre locuitori. Edilul orașului a impus o taxă anuală de 15 lei pentru fiecare cetățean, indiferent dacă acesta deține sau nu un câine. Măsura este prezentată ca o parte a strategiei de gestionare a câinilor fără stăpân.
O taxă nouă și abuzivă, impusă tuturor cetățenilor
Așa-zisa „taxă pe câine” a fost introdusă oficial, fiind percepută ca o măsură nedreaptă, nejustificată și abuzivă. Cei mai afectați sunt tocmai cetățenii care nu au animale de companie, dar care sunt obligați să contribuie financiar la o problemă pe care nu au generat-o.
„Este doar un pretext pentru a umfla buzunarele unor acoliți ai primarilor care taie frunză la câini”, spun mai mulți localnici, nemulțumiți de lipsa de transparență și de faptul că gestionarea câinilor fără stăpân a fost externalizată către un adăpost privat, contractat fără consultarea publicului.
Taxa este deja în vigoare
Măsura a fost adoptată recent, fără o dezbatere publică reală, și a intrat în vigoare la începutul lunii aprilie 2025, conform anunțului făcut de administrația locală.
Salcea, județul Suceava – orașul-pilot al unei politici discutabile
Salcea devine astfel primul oraș din România unde o taxă locală pentru câini este impusă chiar și celor care nu au câini, ridicând semne de întrebare cu privire la legalitatea și etica fiscală a deciziei.
Oficial, pentru câinii vagabonzi. Neoficial, pentru altceva?
Primăria susține că banii vor fi folosiți pentru capturarea și tratarea câinilor fără stăpân. Dar costul ridicării unui câine se ridică la 1.100 de lei – o sumă considerată de mulți exagerată și suspectă.
„Este o metodă prin care se justifică extinderea supravegherii video”, acuză organizații civice, după ce primarul a anunțat că vor fi instalate noi camere de supraveghere în oraș, pentru a depista abandonul animalelor.
Sub acoperirea protecției animalelor, se conturează un sistem de control social tot mai intruziv.
Printr-un sistem opac, fără consultare publică,
taxa a fost introdusă fără consultări largi, fără transparență în cheltuirea banilor și fără garanții privind eficiența măsurilor luate. Adăpostul privat contractat de primărie va primi sume considerabile, iar locuitorii se tem că banii lor vor ajunge în buzunarele unor „firme de casă” apropiate puterii locale.
Reacții din societate: Nemulțumire, ironie și proteste
În mediul online, măsura a fost ironizată:
„Urmează taxa pe pisică sau pe peștișori?”, întreabă un locuitor din zonă.
„Nu am câine, dar plătesc pentru cei care abandonează. Unde e logica?”, scrie altul.
Organizațiile pentru drepturile animalelor susțin sterilizarea și microciparea, dar condamnă suprataxarea colectivă a cetățenilor care nu sunt implicați direct în problemă.
Context național: O tendință de control și sancționare excesivă
Pe lângă taxa de la Salcea, autoritățile naționale au intensificat măsurile împotriva stăpânilor de animale. Amenzi de până la 10.000 de lei pot fi aplicate pentru lipsa microcipării sau a sterilizării. De asemenea, accesul cu animale în spații publice este tot mai reglementat, uneori exagerat.
Un precedent periculos pentru România
Taxa pe câine din Salcea este un exemplu de abuz fiscal mascat în „grijă pentru comunitate”. În loc să adopte politici eficiente și responsabile, autoritățile aleg soluții punitiv-colective, ce încărcă buzunarul cetățeanului și alimentează suspiciuni de corupție.
În lipsa unor măsuri transparente și echitabile, Salcea riscă să devină simbolul unei administrații care își tratează cetățenii ca pe o sursă inepuizabilă de taxe, nu ca pe parteneri în guvernare.
