Dominic Fritz, profil de suspect – Un agent pe față? Tăcerea serviciilor românești ne asurzește

Views: 500

Un „activist civic” cu profil de spion legendat

Când analizăm biografia lui Dominic Samuel Fritz, actualul primar al Timișoarei, conturul unui activist civic idealist se estompează rapid, lăsând loc unui profil mult mai complex și… mult mai îngrijorător. Studiile sale internaționale, apartenența la structuri guvernamentale germane de rang înalt, activitatea în diplomație și mai ales funcția de șef de cabinet al fostului președinte german Horst Köhler, îl apropie mai mult de arhitectura rețelelor de influență geopolitică decât de imaginea unui voluntar altruist îndrăgostit de România.

Cu o carieră diplomatică impecabilă, burse de elită, misiuni strategice în Africa și o rețea extinsă în jurul Agenției Germane pentru Cooperare Internațională (GIZ), Fritz pare mai degrabă un cadru instruit al serviciilor occidentale – potențial BND (Bundesnachrichtendienst) serviciul german de informații externe – decât un simplu „cetățean european îndrăgostit de Timișoara”.

E imposibil să nu remarcăm o discrepanță majoră între aparențele de „voluntar caritabil” și realitatea unei cariere construite aproape exclusiv în medii diplomatice, strategice și instituții internaționale de elită, toate direct conectate la interesele geopolitice ale Germaniei.

CV-ul său, de altfel impresionant, este mai degrabă o filieră clasică de pregătire pentru un agent BND, decât o traiectorie a unui „civist european” pasionat de timișoreni și langoși.

De la „voluntar în Freidorf” la Primărie. Un parcurs prea ușor

Fără a deține cetățenie română la momentul candidaturii, Fritz a profitat de o breșă legislativă (una care ridică semne de întrebare despre interesele politice interne), și a câștigat în mod suspect de facil alegerile locale din 2020, cu un scor de peste 53%. Susținerea sa a venit din partea USR și a FDGR – formațiune care ridică și ea serioase semne de întrebare, fiind continuatoarea de facto a Grupului Etnic German (GEG), organizație nazistă condamnată la Nurnberg.

Așadar a beneficiat de o campanie electorală susținută intens de structuri ONG, fonduri externe și sprijin mediatic neobișnuit de favorabil.

Câștigul său a fost „prea ușor” într-un oraș complicat ca Timișoara, ceea ce ridică întrebări serioase privind influențele externe în alegeri. Cine l-a „curățat” în drum spre funcția de primar și de ce?

FDGR și moștenirea GEG – o tăcere vinovată, care a avut suportul lui Iohannis „Medaliat de Onoare” al FDGR

Deși Forumul Democrat al Germanilor din România (FDGR) insistă că este doar un succesor juridic, nu și ideologic, al GEG, realitatea istorică nu poate fi ignorată. GEG a fost oficial declarată organizație fascistă, responsabilă de deportări de evrei și colaborare directă cu regimul nazist. Lipsa unei poziții ferme de distanțare ideologică și refuzul explicit de a recunoaște recompensarea victimelor Holocaustului, plasează FDGR într-un con de umbră moral și politic.

Fritz nu a fost vreodată un simplu voluntar. A lucrat în structuri guvernamentale ale Germaniei, la Agenția pentru Cooperare Internațională (GIZ) și a fost timp de 10 ani membru al Partidului Verzilor, ocupând funcții de organizare electorală. Între 2016 și 2019 a fost șef de cabinet al fostului președinte german Horst Köhler, iar anterior consilier în misiuni diplomatice și de reconstrucție post-conflict în Liberia, Africa și Orientul Mijlociu.

Aceasta este o traiectorie clasică pentru formarea unui ofițer de influență, nu a unui „român prin alegere”.

„Multiculturalism”, dar fără credință? Legenda caritabilă care maschează altceva

Imaginea „romantică” a copilului crescut în spirit catolic, fondator de coruri de gospel și dirijor cu har pare mai degrabă o legendă de acoperire, menită să construiască un profil public cald, integrator. În realitate, declarațiile lui Fritz trădează o relativizare a credinței, o vagă spiritualitate care servește mai mult discursului progresist globalist decât unei convingeri reale. Trecerea de la romano-catolicism la gospel, sub paravanul „incluziunii”, pare forțată și construită artificial, specifică legendelor operative.

Activism de acoperire?

Aparenta implicare în acțiuni sociale (Caritas, gospel, voluntariat) pare mai degrabă un palmares de legitimare culturală și emoțională, construit pentru a penetra comunitatea locală într-un mod care servește exact „manualului” agenților sub acoperire.

Trecerea sa de la romano-catolicism la mișcări de tip gospel nu reflectă un parcurs spiritual autentic, ci mai degrabă un profil secular, adaptabil, fără o credință clară – trăsătura specifică tehnocraților și diplomaților fără rădăcini confesionale.

Afirmațiile repetitive că „iubește Timișoara” sunt frecvent folosite pentru a descuraja orice analiză critică a profilului său. Dar afecțiunea declarativă nu este o garanție împotriva pericolului de influență externă.

A „iubi” România nu înseamnă automat că nu poți lucra împotriva interesului ei strategic.

Serviciile românești – complice prin tăcere

În mod absolut inexplicabil, niciun serviciu de informații românesc nu a semnalat public vreo vulnerabilitate de securitate legată de Dominic Fritz. Nicio verificare transparentă a trecutului său profesional, nicio întrebare despre implicarea sa în structuri de influență internaționale, nicio evaluare de risc asupra unei persoane care a avut acces direct la informații sensibile la nivel global. O astfel de pasivitate instituțională este periculoasă și indică fie complicitate, fie infiltrare.

Așa că cea mai tulburătoare parte a acestui caz este inexistența unui semnal clar de alarmă din partea serviciilor de informații românești (SRI, SIE). Niciun raport, niciun avertisment public, nici măcar vreo investigație oficială despre conexiunile externe ale lui Fritz.

Aceeași lipsă de reacție vine și din zona politică. Dan Barna, lider USR și omul care l-a susținut constant, l-a promovat pe Fritz cu un servilism suspect, visând chiar la o posibilă candidatură prezidențială pentru acesta.

Barna și subordonarea politică

Dan Barna, lider USR și fost vicepremier implicat în dosare de deturnare de fonduri și achiziții nejustificate de vaccinuri, a fost de la început un susținător servil al lui Fritz. Curtea pe care i-a făcut-o permanent, chiar propunându-l ca posibil candidat prezidențial, indică o axă politică obedientă față de interesele externe. Nu e vorba doar de simpatie, ci de o strategie coordonată de penetrare a suveranității naționale prin lideri „exemplari”, dar controlați.

Este important de reamintit că Barna este el însuși implicat în dosare penale legate de achiziții de vaccinuri nejustificate și deturnări de fonduri europene. În 2021 a fost audiat la DNA în dosarul contractelor controversate cu Pfizer pentru 2022-2023, semnate inițial de Florin Cîțu și co-semnat de Barna.

O „dragoste” care poate însemna infiltrare

Declarațiile repetate ale lui Fritz despre „dragostea sa pentru România”, despre cum „Timișoara l-a făcut adult” sau cum se simte „acasă” în Banat, nu sunt suficiente pentru a garanta loialitatea față de statul român. Dimpotrivă, asemenea discursuri emoționale pot fi ușor folosite ca acoperire pentru o agendă strategică externă. Atașamentul afectiv nu exclude activități subversive, mai ales în condițiile în care rețeaua de susținere și ascensiunea fulgerătoare rămân neexplicate logic în termeni civici reali.

Un agent pe față, nesancționat?

Dominic Fritz nu este un caz izolat. Este un exemplu de inginerie politică externă aplicată în inima României, cu binecuvântarea tăcută a serviciilor secrete autohtone și complicitatea clasei politice. Când un cetățean străin, cu trecut diplomatic, cu legături la vârful politicii germane, fără credință clară și cu o susținere venită din partea unui partid cu rădăcini naziste, devine primar într-un oraș-cheie al României fără opoziție reală și fără verificări serioase, nu mai vorbim de democrație, ci de capturarea statului.

Cazul Fritz nu mai este doar despre un cetățean german simpatic și entuziast. Este un exemplu de influență externă directă, consolidată instituțional și mediat prin mecanisme soft de integrare emoțională și simbolică.

Este cel mai evident profil de „agent pe față” nesancționat în România postdecembristă, protejat de tăcerea suspectă a serviciilor și complicitatea unor politicieni corupți.

Într-0 altă anchetă arătam că există probe despre Iohannis și FDGR – BND, depuse de Nicolae Raul Coltor în dosare ținute la sertar… vezi link-ul de mai jos

Administrația Prezidențială – solicitări de declanșare a unei anchete privind legătura FDGR-GEG