Views: 36
Hurezeanu, cronicarul diplomației de salon: limbaj de lemn, lozinci geopolitice și riscuri reale pentru România
Participarea ministrului român de externe Emil Hurezeanu la reuniunea Consiliului Afaceri Externe al UE a fost o demonstrație de diplomație ornamentală, nu de acțiune eficientă. Declarațiile sale, împănate cu formule standard și expresii reciclate, au confirmat tendința alarmantă a politicii externe românești: multă retorică, puține soluții reale.
Limbajul de lemn a dominat comunicatul oficial: „pace justă și durabilă”, „garanții de securitate solide”, „sprijin multidimensional”, „angajament puternic”, „contribuție consistentă”. Fără să ofere clarificări privind poziționarea strategică a României sau măsuri concrete pentru dezescaladare, ministrul a bifat toate punctele „corecte” pe agenda UE, dar fără consistență.
Sprijin militar pentru Ucraina – loialitate oarbă sau capcană geopolitică?
Hurezeanu a reiterat sprijinul militar pentru Ucraina, susținând inițiativa Kallas și noi sancțiuni împotriva Rusiei. Nimic despre riscurile escaladării sau despre vulnerabilitățile graniței estice a României. Într-o regiune unde conflictul mocnește la câțiva kilometri distanță, astfel de declarații, emise fără nuanță sau avertismente, par mai degrabă un bilet deschis către un conflict armat.
Sprijinul „multidimensional” nu este explicat. Implică trupe? Tehnică militară? Informații strategice? Nimeni nu pare să-și asume aceste întrebări. În schimb, ministrul ne oferă un discurs care sună a transcriere dintr-un buletin de știri eurounionist, nu a analiză lucidă de politică externă.
Orientul Mijlociu și Africa: platitudini și generalități
În ceea ce privește Fâșia Gaza, Hurezeanu s-a limitat la exprimarea „îngrijorării”, reiterând susținerea pentru soluția celor două state – o formulă simbolică, repetată ritualic de ani de zile, fără efect real. Singura contribuție concretă evocată: tratamentul pediatric al unor răniți, lăudabil dar insuficient în raport cu gravitatea situației.
Despre relațiile UE-Africa, alte cuvinte mari și lipsite de conținut practic: „predictibilitate”, „multilateralism”, „parteneriat strategic”. Însă, în lipsa unei agende bilaterale clare a României, poziția ministrului rămâne una de figură decorativă.
Balcanii de Vest – între loialitate verbală și lipsă de inițiativă
Și în dosarul Balcanilor de Vest, Hurezeanu s-a aliniat la discursul colectiv european: combaterea amenințărilor hibride, susținerea extinderii UE, mesaje coerente. Nu există însă nicio propunere românească concretă, nici viziune proprie asupra unei regiuni unde România ar putea – și ar trebui – să joace un rol activ.
Participarea la misiuni precum KFOR sau EUFOR este invocată ca un semn de „contribuție consistentă”, dar fără a explica care sunt obiectivele strategice ale României în zonă. Dacă tot susținem militar regiuni tensionate, ar trebui să existe și o strategie diplomatică paralelă, nu doar prezență simbolică și loialitate formală.
O diplomație de formă, fără fond
Din întreg comunicatul, transpare imaginea unui ministru care descrie realitatea geopolitică, nu o influențează. Emil Hurezeanu pare mai degrabă corespondent de presă la o conferință internațională decât arhitect al politicii externe românești. Niciun cuvânt despre interesele naționale, despre echilibrul între solidaritate și prudență, despre vocea proprie a României în cadrul UE.
Într-un context internațional exploziv, în care greșelile diplomatice pot avea consecințe militare directe, România are nevoie de o conducere lucidă, strategică și transparentă în fruntea Ministerului Afacerilor Externe. Din păcate, ceea ce am primit este doar o colecție de clișee geopolitice, livrate cu aplomb, dar fără esență.
Emil Hurezeanu transmite loialitate și atașament față de partenerii occidentali, dar fără o minimă asumare a consecințelor posibile pentru România. De la Ucraina la Gaza, de la Balcani la Africa, discursul său bifează teme sensibile, dar ocolește soluțiile reale, riscurile asumate și interesele concrete ale statului român.
Într-un moment de criză globală, diplomația română are nevoie de arhitecți, nu de cronicari.
