Views: 51
Extinderea exporturilor agroalimentare – o strategie riscantă pentru securitatea alimentară internă?
Protagoniștii acestei inițiative sunt reprezentanții sectorului agroalimentar din România și Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor (ANSVSA), conduși în această discuție de vicepreședintele Ioan Oleleu. De cealaltă parte a mesei se află interesele comerciale internaționale și marile piețe externe, pe care România dorește să le cucerească cu produse locale.
Discuții pentru extinderea piețelor de export
ANSVSA și reprezentanții din agroalimentar au discutat despre „extinderea piețelor de export”, în special în domeniul furajelor și produselor destinate consumului uman. Oficial, discuțiile au vizat adoptarea unor soluții eficiente pentru adaptarea la reglementările europene și globale, dar și consolidarea relațiilor internaționale în domeniul alimentar.
„Scopul principal al întâlnirii a fost identificarea unor soluții eficiente pentru extinderea piețelor de export și adaptarea la noile reglementări europene și globale”, se arată în comunicatul ANSVSA.
Întâlnirea a avut loc marți, la sediul ANSVSA, într-un moment în care România se confruntă cu presiuni crescute din cauza importurilor masive de alimente și produse agricole, în special din afara UE, care pun în pericol competitivitatea fermierilor români.
Deși întâlnirea s-a desfășurat la sediul ANSVSA din București, discuțiile au avut ecou internațional, vizând piețe strategice din afara Uniunii Europene, precum Orientul Mijlociu, Asia sau Africa de Nord. Însă, în goana după export, România riscă să neglijeze propria piață internă.
Cursa pentru profit vs. nevoia de autonomie alimentară
Deși în aparență, extinderea exporturilor pare un obiectiv pozitiv, adevărata miză este creșterea profiturilor marilor jucători din agricultură, în detrimentul producătorilor mici și al consumatorilor români.
Importurile alimentare au crescut cu peste 40% în ultimii 5 ani, conform datelor Institutului Național de Statistică. În paralel, multe produse românești (lapte, carne, legume) sunt vândute la prețuri sub costul de producție sau nici nu mai ajung pe rafturile marilor retaileri.
„România exportă grâu, dar importă pâine. Exportă porumb, dar importă mezeluri. Exportă lapte, dar importă iaurt” – semnalează Liga Asociațiilor Producătorilor Agricoli din România (LAPAR).
Strategii birocratice și promisiuni de susținere
Oficial, autoritățile promit „sprijin activ” pentru producători, dar în realitate, lipsa subvențiilor echitabile și a unei strategii coerente de susținere a pieței interne alimentează exodul produselor agricole către piețele externe.
„Participanții au subliniat necesitatea unui cadru de susținere activă din partea autorităților”, se menționează în comunicat.
Dar acest cadru este, deocamdată, mai degrabă o intenție vagă decât o politică aplicată.
În spatele dorinței de „extindere a exporturilor” se ascunde un model economic care favorizează marile companii agroalimentare, nu producătorii locali.
Statul riscă să devină doar un exportator de materii prime ieftine, în timp ce importă produse finite scumpe, subminând lanțul alimentar intern și punând în pericol securitatea alimentară a țării.
Conform unui raport al Comisiei Europene, România este una dintre cele mai vulnerabile țări din UE în fața dezechilibrelor comerciale alimentare.
Exportăm bogății, importăm dependență
Deși exporturile pot aduce beneficii economice, lipsa unei strategii clare pentru susținerea pieței interne creează un dezechilibru periculos.
Fără politici concrete de sprijin pentru producătorii români și fără o rețea eficientă de distribuție internă, România riscă să devină o colonie agroalimentară modernă – producând pentru alții, dar cumpărând scump pentru propriii cetățeni.
Este timpul ca autoritățile să schimbe direcția: să exportăm ce avem în exces, dar să prioritizăm hrana românilor și sprijinirea fermierilor locali!
