Views: 7
Guvernul României, în parteneriat cu Banca Mondială, a aprobat prin Ordonanță de Urgență (OUG) un cadru național pentru competențele digitale – DigCompRo – care vizează cetățenii, IMM-urile și funcționarii publici. Proiectul este susținut de Ministrul Digitalizării, Bogdan Ivan.
Adoptarea unui cadrul de competențe digitale la nivel național, destinat instruirii a 100.000 de cetățeni și a angajaților din 2000 de IMM-uri, sub presiunea atingerii unor ținte impuse de Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR).
Măsura a fost aprobată, iar termenele-limită sunt:
-
Decembrie 2025 pentru formarea angajaților IMM-urilor.
-
Iunie 2026 pentru instruirea celor 100.000 de cetățeni.
Pe întreg teritoriul României, cu o focalizare specială pe comunități defavorizate. Proiectul va fi aplicat atât în sectorul public, cât și în sectorul privat și societatea civilă.
Pentru a evita pierderea a două investiții din PNRR și a atrage fonduri europene. Lipsa unui cadru clar de competențe ar fi dus la neîndeplinirea obligațiilor asumate de România față de Comisia Europeană.
Obiective:
-
Crearea DigCompRo, un cadru digital structurat pe patru niveluri: Elementar, Intermediar, Avansat și Înalt Specializat.
-
Instruirea a aproximativ 700 de bibliotecari, transformați în formatori digitali.
-
Dezvoltarea unei curricule digitale adaptate mediului românesc.
-
Folosirea unei platforme online centralizate pentru evaluare și certificare.
Riscuri și umbre ale digitalizării grăbite
1. Digitalizarea – un pretext pentru controlul populației?
„Toate cursurile de formare… vor fi ghidate de acest standard” – atrage atenția asupra unei centralizări excesive. Cu o bază de date care va include nivelul digital al fiecărui individ, se conturează riscul unui profilaj sistematic, ce poate limita accesul la locuri de muncă sau servicii pentru cei cu niveluri scăzute.
Standardizarea digitală poate deveni o unealtă de excludere socială, nu doar de incluziune.
2. Graba impusă de fondurile europene – reformă sau improvizație?
Decizia a fost luată prin Ordonanță de Urgență, ocolind dezbaterea publică. Adoptarea în pripă, doar pentru a bifa jaloane europene, poate compromite calitatea formării.
Competențele digitale cer timp și implicare, nu soluții rapide impuse de presiuni financiare.
3. Cine beneficiază cu adevărat?
În spatele discursului despre incluziune digitală se află parteneriate cu companii private și autorități internaționale. Nu este clar cine gestionează datele, cine dezvoltă platformele și cine face evaluarea?
O digitalizare fără transparență devine o oportunitate de monopol, nu de democratizare.
Alte perspective și surse relevante
-
Potrivit unui raport al Freedom House, România se confruntă deja cu probleme de securitate cibernetică, iar extinderea sistemelor digitale fără asigurări reale de protecție poate aduce vulnerabilități majore.
-
Un studiu realizat de OECD în 2024 arăta că în 6 din 10 cazuri, programele rapide de alfabetizare digitală nu au produs rezultate sustenabile, ci doar bifarea unor obiective statistice.
În timp ce adoptarea unui cadru digital unitar pare un pas înainte, graba, lipsa de consultare publică și opacitatea procesului ridică semne de întrebare majore. Este România în pragul unei digitalizări autentice sau al unei noi forme de birocrație centralizată cu față modernă?
Digitalizarea, fără democrație, poate deveni doar o versiune 2.0 a controlului instituțional!
