Views: 224
Modelul Chinei și Răspunsul lui Trump – Suveranitate Economică Reloaded
În timp ce Vestul își externaliza industriile, dereglementa piețele și relaxa controlul asupra capitalului, China a făcut exact invers. Sub un model autoritar și centralizat, Beijingul a consolidat o economie cu dublu circuit: piață liberă la exterior, dar cu un control monetar și industrial aproape total în interior.
Banca Centrală a Chinei nu este autonomă – este brațul statului.
Yuanul este controlat printr-un mecanism de curs fix parțial și un sistem de clearing intern.
Capitalul strategic este deținut de stat: energie, infrastructură, transporturi, telecomunicații.
Companiile private sunt „supravegheate ideologic” și direcționate strategic.
În pandemie, China a dovedit că poate injecta miliarde în economie fără a crea inflație explozivă. De ce? Pentru că deține suveranitatea emisiunii monetare și controlează viteza de circulație a banilor.
Donald Trump, surprinzător pentru un capitalist pur sânge, a studiat modelul chinez cu atenție. În 2020, când SUA era devastată de lockdown-uri și șomaj, el a vorbit despre:
-
re-industrializarea Americii prin fonduri de stat;
-
protejarea capitalului american prin bariere fiscale și vamale;
-
crearea unui fond național de infrastructură cu bani emiși de Trezorerie, nu de Fed;
-
și chiar despre o posibilă revenire la etalonul-aur – o idee abandonată de mainstream, dar reluată în cercurile suveraniste.
Este imposibil să nu vedem în aceste măsuri o tentativă de „americanizare a modelului chinez” – dar fără dictatură. Cu alte cuvinte, un capitalism naționalist, suveran, conectat la realitate, nu la iluzia piețelor speculative.
Criticii au urlat „protecționism”, „izolaționism”, „pericol pentru comerțul liber”. Dar pentru mulți americani din Midwest, din zonele industriale moarte, Trump era singurul care le mai spunea că statul american ar putea lucra pentru cetățeni, nu pentru Wall Street.
Europa Capturată – Laboratorul Globalismului Finanțist
Europa, continentul ideilor, al artelor și al revoluțiilor, părea să fie pregătit să devină o voce independentă într-o lume multipolară. Și totuși, în ultimele decenii, proiectul european a fost acaparat treptat de o ideologie financiaristă transnațională, care a transformat instituțiile sale în instrumente ale oligarhiei globale.
Sub aparența „unității” și a „progresului”, ceea ce se întâmplă în interiorul Uniunii Europene este o cedare sistematică a suveranității naționale în favoarea unui sistem opac, controlat de bănci centrale, think tank-uri globaliste și lobby-iști de rang înalt.
Euro – Moneda fără Țară
Introducerea monedei euro a fost prezentată ca un simbol al unității. În realitate, euro a devenit un instrument al dominației financiare germano-bruxelleze. Statele membre și-au pierdut capacitatea de a-și regla politicile monetare interne. Nu mai pot emite bani, nu pot devaloriza moneda pentru a-și stimula exporturile, nu pot ajusta dobânzile în funcție de realitatea locală.
În schimb, toate deciziile majore se iau la Frankfurt (BCE) și la Bruxelles, de către funcționari și tehnocrați nealeși, responsabili în fața piețelor și a fondurilor speculative, nu a cetățenilor.
Austeritatea: Cenzura Economică cu Mănuși
După criza din 2008, răspunsul UE a fost simplu și brutal: austeritate. Țările au fost obligate să-și reducă drastic cheltuielile, să taie salarii, pensii și investiții publice pentru a „rambursa datoriile”. Dar datoriile cui?
Cazul Greciei este exemplul cel mai grăitor. Când poporul elen a votat împotriva austerității, sistemul bancar a fost închis. Băncile grecești n-au mai primit lichidități de la BCE. Cetățenii au fost puși în genunchi, cu un singur mesaj: dacă nu urmezi regulile, ești exclus din sistem.
Globalismul Fiscal Mascat
UE promovează constant „armonizarea fiscală” și „lupta împotriva paradisurilor fiscale”. În realitate, marile corporații continuă să folosească Olanda, Irlanda, Luxemburg sau Cipru ca centre de optimizare fiscală legalizată.
Multinaționalele plătesc 1-2% impozit real pe profit, în timp ce IMM-urile și cetățenii suportă peste 40% din povara fiscală. În același timp, UE impune reguli dure pentru controlul banilor lichizi, monitorizează toate tranzacțiile și promovează sisteme de tip CBDC – monede digitale ale băncilor centrale, cu potențial de control total asupra cheltuielilor personale.
Mass-media și „Corectitudinea” ca Gardieni ai Narativului
În Europa, orice voce care ridică întrebări legitime despre suveranitate, despre politica fiscală, despre imigrație, despre rolul BCE, este rapid catalogată drept „extremistă”, „conspiraționistă” sau „pro-rusă”.
Jurnaliști, cercetători și economiști critici sunt excluși din spațiul public sau linșați în media mainstream. O întreagă infrastructură de ONG-uri, fact-checkeri și grupuri de influență este finanțată cu bani europeni pentru a menține narativul oficial: „Totul merge bine. Uniunea e salvarea.”
Trump și Privirea Dură Asupra Europei
Donald Trump, în timpul mandatului său, a privit UE ca pe o structură hibridă – o „versiune soft a Uniunii Sovietice”, cum avea să spună în cercuri restrânse. A criticat deschis dependența Germaniei de gazul rusesc, pasivitatea militară a Franței și birocratismul de la Bruxelles.
Dar cel mai mult a deranjat cu un adevăr dur: „Națiunile europene au cedat suveranitatea în schimbul fondurilor și al birocrației.”
Pe fond, Trump vedea în Europa o proiecție a ceea ce cabala financiară pregătește și pentru America: o societate civilă controlată prin datorii, supraveghere și ideologie, unde statul devine o marionetă a intereselor globale.
Europa, din laborator de democrație, a devenit laborator de inginerie financiară și socială. Iar miza nu mai este doar economică. Este una existențială: poate continentul să recupereze vreodată suveranitatea pierdută?
În acest context, bătălia purtată de Trump în SUA devine nu doar americană, ci una planetară. Dacă America cedează, Europa va rămâne un bastion fără armură, prizonieră într-o rețea de reguli create nu pentru libertate, ci pentru conformism, obediență și control total.
VA URMA…
Un comentariu
Excelenta analiza realista a situatiei in care ne aflam ca europeni. Cine nu a inteles inca, sa deschida ochii!