Views: 70
La 9 mai 1877, în fața Adunării Deputaților, Mihail Kogălniceanu rostea Declarația de Independență, marcând desprinderea definitivă a României de Imperiul Otoman. Declarația a fost adoptată cu aplauze și entuziasm național.
„Suntem independenți, suntem o națiune de sine stătătoare”, proclama Kogălniceanu, în cuvinte care au intrat în istorie ca temelia suveranității românești.
Ziua de 9 mai 1877 marchează momentul în care România își afirmă oficial, în plan intern și internațional, independența de stat. Deși actul politic a fost rostit pe 9 mai, el a fost legiferat oficial a doua zi, pe 10 mai, prin semnătura regelui Carol I.
Acest demers a fost urmat de participarea României în Războiul de Independență (1877–1878), alături de Rusia, împotriva Imperiului Otoman, cu sacrificii grele pe fronturile de la Grivița, Plevna, Rahova sau Smârdan.
9 mai 1877, dată simbolică a libertății politice și naționale
Ziua de 9 mai are pentru România tripla semnificație:
-
Ziua Independenței de stat (1877)
-
Ziua Victoriei Coaliției Națiunilor Unite împotriva nazismului (1945)
-
Ziua Europei (1950 – Declarația Schuman)
Astfel, 9 mai devine un nod simbolic al suveranității naționale, al victoriei asupra totalitarismului și al integrării europene.
Declarația a fost rostită în Parlamentul României, dar independența a fost confirmată cu sânge pe câmpurile de luptă din Bulgaria – la Plevna, Smârdan, Vidin. Armata română a pierdut peste 10.000 de soldați, un tribut dureros pentru un ideal sfânt.
România se afla într-un context geopolitic favorabil – Imperiul Otoman slăbit, Imperiul Rus în ofensivă împotriva turcilor, iar marile puteri europene în proces de redesenare a influenței în Balcani. România a ales să-și afirme clar și ireversibil statutul de națiune independentă, în consonanță cu voința populară.
Prin declarație politică și jertfă militară
Independența nu a fost doar o declarație formală. A fost câștigată prin luptă directă. Participarea României la război alături de Rusia a fost negociată politic și plătită cu viața soldaților români. Ulterior, prin Tratatul de la Berlin (1878), independența a fost recunoscută internațional, dar cu condiții grele, inclusiv cedarea Basarabiei de Sud către Rusia.
Independența, o valoare în continuă negociere
Astăzi, într-un context geopolitic tot mai fragil, cu presiuni economice, militare și culturale asupra statelor mici, ziua de 9 mai devine un prilej nu doar de sărbătoare, ci și de reflecție.
Independența nu este un dat etern. Este o responsabilitate.
⚠️ Aspecte actuale privind siguranța și independența națională
-
România, deși membră NATO și UE, nu deține autonomie strategică deplină – aspect evidențiat recent în deciziile de achiziție de armament și în politica energetică.
-
Conform raportului Global Sovereignty Index 2024, România are dependență ridicată de importuri strategice și influență externă crescută asupra deciziilor în domenii-cheie (apărare, energie, digital).
-
Discuțiile recente despre suveranitatea digitală (prin proiecte precum cloud-ul guvernamental sau sistemele europene de interoperabilitate) deschid întrebări despre protecția datelor și independența infrastructurii critice.
📎 Surse complementare
-
Academia Română, comunicat de 9 mai 2025: „Independența României este un proces continuu care presupune apărarea identității naționale, culturale și economice”.
-
Transparency International România, raport aprilie 2025: „Presiunea intereselor externe asupra politicilor naționale devine un factor de risc pentru suveranitate.”
-
European Council on Foreign Relations (ECFR): “Națiunile est-europene trebuie să își regândească reziliența statală în fața noilor forme de dependență geopolitică.”
Ce înseamnă azi independența?
= Protejarea datelor, a deciziilor și a resurselor
= Capacitatea de a spune „NU” intereselor străine
= Demnitate, curaj și luciditate
9 Mai nu este doar o lecție de istorie, ci un avertisment permanent. Într-o lume a alianțelor și interdependențelor, România trebuie să își păstreze dreptul de a decide pentru sine, cu demnitate, curaj și luciditate.
Independența este mai mult decât libertate – este capacitatea reală de a-ți apăra interesele naționale, valorile și oamenii.
