Views: 13
Circul Groazei
Dragii mei, pregătiți-vă pentru o călătorie în inima întunecată a sistemului nostru de sănătate.
Nu, nu e un film horror, deși ar putea fi!
E realitatea cruntă în care spitalele au devenit mai degrabă porți către… ei bine, știți voi.
Doctorii cu conturi grase și pacienți cu soarta trasă,aceasta este realitatea dură.
Unii se ocupă de beneficiul plății românilor,asigurări sociale și de sănătate,adica doctorii.
Iar românii rămân cu buzunarele goale și atât iar sănătatea o „agață în cui” că e mai bine așa.
Să începem cu personajele principale: politicienii și doctorii cu pensii speciale.
Ei sunt maeștrii de ceremonii într-un spectacol grotesc, unde sănătatea românilor este doar un pretext pentru a-și umfla conturile.
Ei bine, ce să mai zicem de pacienții de rând? Ei sunt spectatorii, adesea cu bilete spre… final.
Spitalul a devenit un hotel cu servicii de 5 stele… în direcția greșită
Ați auzit de tratamente moderne, aparatură performantă?
Uitați! Aici, prioritatea este să menținem „afacerea” pe linia de plutire.
Pacienții sunt tratați ca niște numere, iar calitatea actului medical lasă de dorit.
Dar hei, măcar avem condiții excelente… pentru a muri confortabil!
Viitorul? un mister… dar cu siguranță nu roz.
Ce ne rezervă viitorul? Greu de spus!
Dar un lucru e clar: schimbarea nu va veni de la cei care au beneficiat de pe urma acestui sistem putred.
Poate că e timpul să ne uităm cu atenție la cine dăm votul, să cerem responsabilitate și, mai ales, să nu ne așteptăm la minuni.
Finalul:râdem, plângem… și sperăm.
Așadar, dragi români, râdem cu lacrimi la spectacolul absurd al sistemului medical.
Sperăm la o schimbare, la un viitor în care spitalele să fie locuri de vindecare, nu de… plecare.
Până atunci, aveți grijă de voi și nu uitați: sănătatea e un lux pe care nu ni-l putem permite!
„Cu două zile în urmă am ajuns la Spitalul Floreasca cu o durere severă în zona șoldului, dar am fost trimisă acasă fără un calmant, pentru că „la ortopedie nu se dau calmante”. Este a doua oară în acest an când familia mea nu primește îngrijirea necesară la același spital. Într-o țară în care mamele sunt obligate să devină medici peste noapte, în care se moare cu zile și se taie burse „pentru eficientizare”, sănătatea pare o ruletă rusească, scrie o cititoare a publicației Totul despre Mame.
Am ajuns la Spitalul Floreasca cu o durere în zona șoldului care-mi bloca piciorul. Nici să calc pe el nu mai puteam. Era clar o criză de sciatică sau ceva apropiat – nu sunt medic, dar știu durerea aia care vine din măduva oaselor, care te trezește noaptea și te face să te rogi măcar să poți sta în picioare. M-au dus la ortopedie cu Salvarea, mi-au făcut o radiografie, iar apoi am primit… o foaie cu recomandări.
Am cerut un calmant. Ceva, orice, să pot merge. Răspunsul: „La ortopedie nu se administrează calmante”. Dacă vreau o injecție, trebuie să iau totul de la capăt – dosar nou, fișă nouă, alt triaj, la camera de gardă pe medicină generală, după colț. După colț! În același spital! Oare cât de absurd poate fi un sistem medical în care pentru o simplă injecție trebuie să faci din nou coadă, să te înregistrezi, să explici din nou, în altă cameră? Când ai piciorul blocat de durere, fix plimbatul dintr-un colț în altul e ce-ți trebuie.
Nu vreau tratament special. Nu cer să fiu băgată în față. Dar când plătesc lunar pentru sănătate – ca toți salariații din țara asta – nu e prea mult să cer o injecție cu antiinflamator atunci când corpul meu urlă? Nu e prea mult să întreb de ce, într-un spital ca Floreasca, trebuie să „alegi” între specialitatea care îți diagnostichează durerea și specialitatea care îți oferă tratamentul? Nu era nimeni care să poată suna, întreba, chema un coleg din camera de gardă generală? Să-ți spună că „nu se poate” fără să încerce nimic seamănă mai degrabă cu o resemnare colectivă decât cu medicina de urgență. Ce fel de sistem am construit? Unul în care oamenii sunt împărțiți în pacienți „ai noștri” și „ai lor”, chiar în același spital?
Sursa:https://hotnews.ro/
